Va rog ajutati-ne!

Povestea unui inger
martie 27, 2013
Si el vrea sa se bucure de culorile vietii Haideti sa il ajutam
aprilie 9, 2013
Show all

Va rog ajutati-ne!

Din suita de strigate de ajutor ne vine un e-mail emotionant pe care am sa va rog sa il cititi in totalitate

Buna ziua…ma numesc Nicoleta Cojocari,sunt din Suceava si va rog din suflet sa ne ajutati!!! De 15 ani,fiica mea,Oana Elena Cojocari suferă de tetrapareză spastică şi este ţintuită într-un scaun cu rotile. Nu ştie ce înseamnă să alergi, să dansezi, să te bucuri de viaţa de adolescent… pe propriile picioare. Mereu are nevoie de un însoţitor, de cineva care să o ridice din pat, să o aşeze în scaunul cu rotile, scaun care i-a devenit prieten şi duşman în acelaşi timp. S-a grăbit să vină pe lume la şapte luni, cu o greutate de doar 980 de grame, neştiind că o boală grea o va ţintui la pat la câteva luni după naştere. Este in clasa a VII-a, învăţământ la domiciliu şi speră în fiecare zi că va veni şi momentul în care se va ridica singură din scaunul cu rotile şi va putea să facă câţiva paşi fără însoţitor. Până la patru luni, fetiţa nu a avut probleme de sănătate. La patru luni am mers cu ea la spitalul din Suceava, cu o banală răceală. Nu ştiu ce s-a întâmplat atunci. I s-a administrat o injecţie, nu ştiu ce să spun, doar că din acel moment fetiţa a intrat în comă. Am tot fost cu ea prin spitale, iar la 9 luni, medicii i-au pus un diagnostic greu de acceptat, tetrapareză spastică, care i-a afectat complet locomoţia. Am mers cu Oana şi la alţi medici din ţară, care i-au pus acelaşi diagnostic. A fost operată la ambele picioare în mai multe rânduri. Din păcate, au trecut anii şi, din lipsa banilor, am stagnat orice şedinţă de recuperare, nu am dus-o la un spital universitar pentru a o opera la genunchi, după cum ni s-a sugerat.Nu ne permitem.
Fiica mea are nevoie de şedinţe de recuperare, de tratament balneoclimateric, de un regim alimentar sănătos, doar că toate acestea au un preţ, pe care noi,parintii ei nu il mai putem plati. Tatăl Oanei are un venit ce depăşeşte cu puţin 700 de lei lunar, iar eu primesc lunar salariu de însoţitor, de circa 500 de lei, la care se adaugă alocaţia de stat pentru Oana şi fratele ei, cu doi ani mai mare, elev în clasa a XI-a, la un liceu sucevean. Cu aceşti bani, reuşim cu greu să le asiguram cele necesare celor doi copii, dar mai ales Oanei.Ca orice adolescentă, Oana iubeşte muzica, are prieteni care o vizitează şi o scot la plimbare cu căruciorul prin localitate, oameni care atunci când Oana îşi aniversează ziua îi sunt aproape şi o fac fericită.
Ea se simte tare stingheră, necăjită când vorbeşte despre ceea ce şi-ar dori, pentru ca nu ii putem asigura tot ceea ce siar dori: fructe, o alimentaţie bogată în proteine, vitamine, un sejur la o staţiune balneoclimaterică, care m- ar costa circa 750 de lei, pentru 18 zile.Nici nu pot să mă gândesc la aşa ceva. Este salariul meu pe o lună şi jumătate. De peste patru ani nu am mai dus-o nicăieri pe Oana. O şedinţă de kinetoterapie este 40-50 de lei. Nu ne permitem. Îi fac eu masaj zilnic, dar are nevoie de mai multe proceduri pentru ca muşchii de la picioare să nu se atrofieze. Pericolul este ca boala să nu se accentueze. Mâinile şi le poate folosi mai bine, scrie şi singură, cât de cât, dar poate folosi calculatorul, tastatura, ceea ce îi este de mare folos.Sunt multe bucuriile adolescenţilor din ziua de azi, însă, pentru Oana, cele mai fericite momente au fost atunci când a câştigat, la un post de radio, două bilete la concerte cu Keo şi Alexandra Ungureanu, cu care şi-a făcut fotografii, dar şi atunci am dus-o la un concert cu Fuego.Ii place sa asculte muzica,sa cante si sa invete limba engleza.De mititică îşi dorea să devină medic, apoi profesoară de engleză, iar acum şi-ar dori să se facă kinetoterapeut, pentru a-i ajuta pe copiii bolnavi ca ea.Este un copil foarte sensibil. Nu spune tot ce o doare, tot ce şi-ar dori, dar o văd că se închide în ea şi suferă enorm. Noi, ca părinţi, încercăm să îi asigurăm hrana zilnică, fără să reuşim să-i cumpărăm dulciuri, fructe, vitamine.E dureros sa o vad cat sufera in fiecare zi…macar de as putea sa ii ofer mici bucurii in fiecare zi…sa ii mai alin suferinta…dar nu pot face asta din cauza lipsei banilor…si e nedrept!!! Va trimit niste documente din care reiese ca e adevarat tot ce am scris aici.Cu speranta in suflet asteptam un raspuns si un ajutor de la dumneavoastra! Daca e nevoie va trimit tot ce imi cereti….poze…orice. Multumim din suflet! Pe Oana o puteti vedea aici http://www.facebook.com/oanaelena.cojocari
ADRESA : SAT SF.ILIE,COM. SCHEIA,NR.864,JUD. SUCEAVA
TELEFON: 0740424580 Cojocari Nicoleta
CONT : RO72INGB0000999902345948 (RON)

 

Florin Popescu
Florin Popescu
Simplu si atat de greu de inteles in cat nici eu nu ma inteleg!

Comments are closed.

WP Facebook Auto Publish Powered By : XYZScripts.com