Idoli în conflict

Din lumea viselor. Onirismul.
August 4, 2014
Despre smnificaţia jertfei sfinţilor martiri brâncoveni
August 13, 2014
Show all

Idoli în conflict

obama-putin-russia-who-will-blink-firstÎn ultimele luni atenţia opiniei publice a rămas aţintită pe conflictul dintre Rusia și Ucraina, care tinde să escaladeze într-o conflagraţie mondială ţinând cont de implicaţia NATO la graniţele Uniunii Europene. Atitudinea beligerantă a Rusiei și interdicţile economice impuse de Putin mai multor ţări trădează vechea natură imperialist-comunistă antidemocrată care i-a consternat pe marii actanţi ai lumii. Ce carte vrea Rusia să joace, lăsând la o parte orice fineţe diplomatică, nu ne putem da bine seama. Dar nu asta e principalul ci starea de fapt: pentru prima dată după criza rachetelor cubaneză două mari superputeri stau agresiv faţă în faţă gata să sară una la alta și să antreneze o bună parte a lumii de fiecare parte. Ce avem de fapt ? Nu atât două puteri cât de fapt două ideologii pentru care oamenii s-au ucis în războaie și care au marcat omenirea secolului xx, comunismul sau egalitatea absolută și capitalismul sau închinarea la bani. Doi idoli în conflict. Idol nu este doar un obiect venerat ci poate fi și o persoană, o idee la care ţi mai mult ca la Dumnezeu. Adică o ideologie. Dumnezeu a interzis închinarea la idoli pentru că în cazul idolilor idei-ideologii, nu există ideologie perfectă care să aducă bunăstarea și fericirea absolută pe pământ ci numai singurul Dumnezeu poate acest lucru. Ambele sisteme și-au probat neajunsurile. Se poate spune că un regim e mai bun ca altul. Asta, da. Dar nu că este singurul bun. A fost oare ruperea de lagărul totalitar comunist și fuga în paradisul capitalist singura alternativă viabilă a ţărilor din blocul sovietic ? Dacă e să punem faţă în faţă ororile comunismului cu marea libertate de exprimare și satisfacerea nevoilor primare ale omului, în capitalism, istoria dă un răspuns pozitiv la această întrebare. Dar mai sunt si alte puncte de vedere. Cel mai pertinent mi se  pare a fi cel prezentat de cartea lui Virgil Gheorghiu,   “ORA 25” scrisă de Virgil Gheorghiu. Interzisă sub regimul comunist din România, cartea a s-a bucurat de un real succes în occident încât a fost ecranizată în 1967 avându-l în distribuţie pe Anthony Quinn. Este o critică adusă sistemelor totalitare și prezintă soarta ţăranului transilvănean Johan Moritz. Acţiunea se petrece în timpul celui de al doilea război mondial. Mereu conștincios și la datoriie dar aflat în împrejurari nepotrivite ajunge să fie deţinut în zeci de lagăre de concentrare datorită anturajului, jucând, rolul de ţap ispășitor pentru alţii. De fiecare dată când este eliberat începe o nouă viaţă cu o nouă identitate a ţarii respective. Astfel este prima dată deportat cu evereii, apoi eliberat este deportat cu ungurii într-un lagar de români din Ungaria. Mai departe ajunge într-un lagăr de unguri din Germania nazistă, alt lagăr la Dachau etc. Într-un final cu o existenţă zdruncinată din temelii, timorat, fără nici o perspectivă și speranţă își întâlnește în sfârșit “eliberatorii”, adică americanii, câștigătorii războiului. Este deja prea târziu pentru el. Este ora 25 și sfârșitul romanului. Totusi in ultimele pagini de final, aceștia compătimindu-i cu sinceritate soarta încearcă să-i redea speranţa într-o viaţă cu adevărat bună sub ideologia lui “american dream” și să-l facă să zâmbească în faţa unui aparat foto. Însă cu o grimasă pe faţă acesta nu poate, nu mai știe sau pur si simplu nu mai vrea sa zâmbească ? “Smiling ! Smiling! Keep smiling!” sunt ultimele cuvinte cu care se încheie romanul. Final deschis ! Și genial final. Cum interpretaţi această ultimă scenă ? Săracul om, terorizat de viaţa trăită mai mult în lagare nu mai știe sensul simplelor plăceri ale vieţii. Dar ia să-l instalăm comfortabil pe o canapea în faţa unui superecran cu plasmă cu o sticla de coca cola și un Meniu BigMac lângă el ca să vizioneze un film Disney. Și asta zi de zi , diversificând cu “terapii” de shoping la mall, picknik-uri și excursii de vis în locaţii exotice etc. Chiar si unul ca el ar îmbrăţișa minunea sistemului capitalist american al noii lumi eliberate. Totuși eu îl văd în continuare pe Moritz în continuare cu acea grimasă de neincredere pe faţă în locul zâmbetului cerut. Nu pentru că n-a înţeles. O, nu ! Ci pentru că a înţeles prea bine ceea ce experienţa a zeci de ani trăiţi în tot felul de lagăre te face sa întelegi și anume că propunerea supertentantă a societaţii de vis americane ascundea de fapt tot un lagăr. Cel mai temeinic dintre toate. Nicolae Iorga avea o vorbă memorabilă, preluată și de părintele Arsenie Boca: Cea mai durabilă închisoare este cea în care te simţi bine, pentru că din ea nu vei mai dori să ieși niciodată.

Comments are closed.

Facebook Auto Publish Powered By : XYZScripts.com