Dickensian

Biserica din Sardes și Gala personajelor lui Dickens
februarie 5, 2016
Ce este corectitudinea politică ? Apariție editorială.
aprilie 6, 2016
Show all

Dickensian

Întrucât am consacrat ultimele două postări scrierilor lui Charles Dickens, un autor pe care personal îl îndrăgesc, este bine să închei cu un eveniment ca să zic așa, dedicat iubitorilor autorului clasic englez. Este vorba de lansarea unui miniserial începând din luna decembrie a anului trecut, din partea celor de la BBC, despre universul lumii lui Charles Dickens. Inedit față de alte ecranizări ale lui Dickens, acest serial nu respectă cu fidelitate structura fiecărui personaj din carte ci sub numele unor personaje se ascund de fapt viața altor personaje, cu alte destine, sau apar cu destine alterate față de cele din carte, etc.
Filmul are și un fir epic care unește cele 20 de episoade ale serialului, crima lui Bob Marley, anchetată de detectivul Bucket și de la început avem o mică inadvertență între film și nuvelă. Bob Marely, asociatul lui Scrooge întradevăr, a decedat în ajunul Crăciunului dar nu a fost ucis ci a murit de moarte naturală. E un personaj secundar, este pomenit doar la începutul cărții și apare în chip de fantomă în noaptea de ajun al Crăciunului în fața lui Scrooge cu un mesaj de pocăință pentru acesta. A fost un om foarte dezagreabil și vicios dar totuși decesul lui pare a ascunde un mister. Majoritatea personajelor sunt anchetate și pare-se toate au un alibi.
Un alt fir epic e căsnicia nefericită a d-nei Havisham care într-adevăr a căzut pradă uneltirilor dintre fratele ei și un gentleman pe nume Compenson, pentru a-i acapara averea. Acesta e un personaj diabolic de inteligent și fascinant dar la fel de dezagreabil datorită caracterului său rău. Însă surpriza apare dinspre d-na Havisham. Sunt câteva elemente în film, cum sunt cățelul ei care-l ținea deseori în brațe pe nume Jap și frumusețea și gingășia ei încântătoare, ce trădează un alt personaj din romanele lui Dickens, și anume Dora Spenlow, soția lui David Coperfield.
Apare și infamul Fagin, cu suita lui de copii, hoți de buzunare, și care a ajuns să fie spânzurat datorită deselor lui capete de acuzare dar în film e prezentat ca un personaj simpatic iar micii lui hoții de buzunare ca niște simpli ștrengari de care este amuzat și insepctorul Bucket căruia i se fură portofelul de către unul din ei. Bill Sikes, nu e un golan de temut ca în carte, ci filmul îl prezintă ca un golan cu suflet bun, în unele scene aducând cu John Browdie, un flăcău înstărit din provincie. Mai ales în scena din episodul 14 când Sikes împreună cu Nancy printr-o diversiune îl scot pe Artful Doger afară din închisoare ajutându-l să fugă. Această scenă aduce puțin cu scena din „Nicolas Nickleby” în care John Browdy împreună cu conosarta lui, îl ajută pe Smike să scape din casa în care Squiers l-a ținut captiv.
Cuplul soților Bumble din film aduce puțin cu alt cuplu din romanul „David Coperfield”, și anume soții Micawber, prin devotamentul prin care D-na Micawber etala talentele deosebite ale d-lui Wilkins Micawber pentru o slujbă bine plătită și o poziție privilegiată în aristocrația engleză. Un alt indiciu al asemănării este predilecția d-lui Micawber de a-și exprima părerea în scris prin scrisori. În serial rolul redactării scrisorilor îi revine soției, respectiv d-nei Bumble. Căpitanul Hawdon, adoratorul d-șoarei Honoria Barbary, aduce puțin cu ofițerul Jack Maldon (”David Coperfield„).
Sunt scene fugitive care transpun într-un moment, personajele din film, în cadrul altor personaje din romane. Astfel o simplă etalare vestimentară în fața d-lui Leicester Dedlock, în casa celor două surori Barbara și Honoria Barbary, transpune într-un flash întreaga scenă într-o prezentare de modă în casa familiei Mantalini (romanul „Nicholas Nickleby”), în fața unui client, lord bogat, a cărui nume nu e prezentat, ce este însoțit de două doamne tinere iar prezentare o face d-șoara Kate Nickelby.
Pe de altă parte apar tot felul de asemănări amalgamate între serial și roman. De exemplu în episodul 15 d-na Bumble pentru o curiozitate proprie gastronomică folosește expresia „figgi dowdy”. Primul termen probabil nu spune nimic, însă idiomul „dowdy” se pronunță foarte asemănător cu „doady” care era apelativul de alint pe care Dora îl folosea pentru soțul ei, David Coperfield.
Așadar avem de-a face cu un fel de șaradă, în care trebuie să ghicești cine e de fapt cine, sau când destinele unor personaje se intersectează în mod creativ cu destinele altor personaje etc. E o surpriză plăcută pentru cunoscătorii lumii dickensiene, dar cu precădere pentru cei cunoscători a micilor detalii.

Comments are closed.

a