Despre smnificaţia jertfei sfinţilor martiri brâncoveni

Idoli în conflict
august 12, 2014
Aspecte ale ascultării monahale.
septembrie 9, 2014
Show all

Despre smnificaţia jertfei sfinţilor martiri brâncoveni

Mâine seară românii prăznuiesc unii dintre cei mai reprezentativi mucenici ai noștri: Sfinţii, martiri Brâncoveni, tatăl Constantin, copiii, Constantin, Ștefan, Radu și Matei și cu sfetnicul Ienache. Povestea lor este arhicunoscută încă de pe băncile școlilor ca lecţie de istorie identificată cu sufletul neamului românesc. „Creștini ne-am născut și creștini vrem să murim” a spus bătrânul vodă Constantin la cererea sultanului de-a trece cu toţii la islam. Anul acesta se fac exact 300 de ani de la martirajul lor, și ne întrebăm care ar fi mesajul lăsat pesfe veacuri generaţiei de astăzi? Să căutăm cu ardoare situaţii în care să ne aruncăm în braţele morţii pentru al mărturisii pe Hristos sau cauza lui așa cum fac tinerii islamiști în jihadul lor ? Nicidecum, pentru că asta ar însemna sinucidere și nu mucenicie. Tododata e și o mare ispită. Un călugăr tânăr a primit odată un sfat foarte înţelept pentru dorinţa de a fi mucenic, și pe care probabil că o avea: „Mucenici nu au ajuns numai cei care au fost sfâșiaţi de fiare, sau care au ars în foc, sau care au fost decapitaţi. Mucenici sunt și cei care au refuzat chiar si cea mai mică mișcare a mâinii în faţa vreunui idol de orice fel. Auzi? Numai atunci vei fi un bun călugăr când vei fi atent chiar și la cele mai neînsemnate amănunte ale ascultării tale”. După cum bine s-a spus mai sus, întodeauna mucenicia, așa cum reiese din vieţile sfinţilor, a venit ca opoziţie închinării la idoli. Dar în zilele noastre când slavă Domnului!, nu mai umblă nimeni să ne ia așa viaţa, oare despre ce idoli să fie vorba ? Cred că nu greșesc deloc când zic că este vorba de idolii societăţii de consum. Mai precis de orice situaţie, persoane, lucruri, planuri ale noastre care îl pun pe Dumnezeu pe ultimul plan sub pretextul că știe Dumnezeu cât îmi trebuie asta, ori că înţelege El și că nu se supără din atâta lucru. Să nu pierdem din vedere ca brâncovenii erau domnitori atunci. Ori cât bine și ajutor nu puteau să facă pentru popor dacă rămâneau în viaţă? Așa că urmându-le exemplul să nu mai alergăm orbește după toate tentaţile nenorocite ale acestei lumi: mașină, vilă, casă; să nu mai punem cariera mai presus de familia pe care ne-a dat-o Dumnezeu și avem o răspundere și îndatorire faţă de ea; să ne iubim soţia și copiii, mamele, fraţii, mai presus de noi înșine dar nu mai presus de Dumnezeu; să mai închidem ochii la neajunsurile și imperfecţiunile celorlalţi; și nu în ultimul rând să ne educăm copiii și să avem grijă și noi înșine să nu pierdem adevărata fericire veșnică care este de la Dumnezeu din cauza distracţilor „nevinovate” ale minunatei societaţi de consum. Lista poate continua.  Sfinţii martiri brâncoveni au ajuns sfinţii pentru ca deși ca domnitori aveau tot ce le poftește sufletul au ales sa piardă totul ca să câștige TOTUL, pe Isus Hristos, adevărul, calea și singura viaţă devarată. Oare noi cei de astăzi am fi dispuși să renunţăm la ceva dintr-ale noastre pentru Hristos?  Pentru că vedeţi dvs., nu ne cere nimeni capul dar de ce n-am lasa puţin din goana noastră după avere și judecăţile din tribunale cu aproapele. Și pentru ce ? Tot o vorba memorabila de-a parintelui, „Să nu cumva să dăm cioara din mănă pe porumbelu de pe gardul dintre lumi, ca nu cumva să rămânem fără cioară”. Amară ironie. „Au fericit poporul pe poporul care are aceste bunătăţi. Dar fericit este poporul acela care are pe Dumnezeu ca Dumnezeu al său”(psalmul 143,15).

Comments are closed.

WP Facebook Auto Publish Powered By : XYZScripts.com