Deplorabila lume nouă.4.Concluzie

Deplorabila lume nouă.4.Fericire, știinţă, adevăr.
martie 6, 2015
Sfintii Arh. Mihail si Gavriil
noiembrie 7, 2015
Show all

Deplorabila lume nouă.4.Concluzie

Concluzia o sugerează foarte bine imaginea de mai sus, lumile celor două romane distopice aflate după cum se vede în raport de complementaritate una cu alta.
Avem două aspecte. Primul aspect: pe de-o parte în 1984 omul era controlat, ura, violenţa indusă, iar în Minunata lume nouă de plăcerea lascivă.
Al doilea aspect sunt cele două teme centrale ale romanului: în 1984 Orwell se temea că ceea ce ajungem să urâm o să ajungă să ne distrugă iar la celălalt pol Huxley se temea că ceea ce o să ne placă va ajunge să pună stăpânire pe noi. Deși în aparenţă contradictorii în fapt ele se completează una pe cealaltă.
Vechiul silogism al lui Aristotel legat de plăcere și durere explică cel mai bine acest fapt dar văzut în perspectivă creștină.

1.Caută acea plăcere care e urmata de plăcere
2.Ferește-te de acea durere care e urmată de durere
3.Caută acea durere care e urmată de plăcere
4.Ferește-te de acea plăcere care e urmată de durere

În perspectivă creștină silogismul de mai sus e legat intrinsec de condiţile temporale a celor două lumi în care îi e dat fiinţei umane să vieţuiască. Una e sub raportul vremelniciei iar cealaltă sub raportul veșniciei. Fără îndoială că cele două lumi sunt lumea actuală pe acest pământ mai mult chinuită de tot felul de constrângeri, renunţări și nemulţumiri cu prea puţine bucurii pusă sub semnul stricăciunii iar cealaltă este viaţa veșnică oferită în dar omului de Dumnezeu, o viaţă a fericirii și desfătării veșnice, al plinităţii destinului uman, mă rog, adevărata viaţă. Acum ce se întâmplă? Diavolul, vrăjmașul omului, pentru ca omul să-și rateze împlinirea destinului său spre veșnicie încearcă să-l prindă pe om între două limite existenţiale,  și anume viaţa între suferinţa continuată în suferinţă și fuga înspre o iluzorie fericire cu finalitate tot în suferinţă. Exact de ceea ce trebuie să te ferești în poziţile trei și patru al silogismului de mai sus. Este lumea vremelnică, schimbătoare și înșelătoare al filozoficului aici și acum. De aceasta vrea să ne lege diavolul. Aceste sunt și lumile celor două romane. Adevărata fericire și plăcere o găsești trăind pentru lumea cealaltă, în care trebuie să intri după felul în care ţi-ai trăit această viaţă muritoare și anume căutând acea durere a mucenicilor, a bunelor privaţiuni care elberează sufletul de tirania trupului. Dar și al căutării acelei plăceru plăcute lui Dumnezeu prin care omul poate trăi încă de aici în rai(în silogism propoziţile 1 și 3). Tot părintele Arsenie spunea foarte frumos ”nu vei intra în împărăţia în care nu ai trăit pe pământ„.
Pentru ce a lăsat Dumnezeu ca situaţia să stea astfel ? Pentru ca locul nostru în împărăţia lui Dumnezeu să ţină de alegerea pe care o facem așa cum scrie în scriptură, (Deuteronom 30,19):
”Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta”.
Totul ţine de alegerea noastră.

Comments are closed.

WP Facebook Auto Publish Powered By : XYZScripts.com