Deplorabila lume nouă.1.Dialogul.

Cum e când creierul atinge potenţialul de 100%?
January 25, 2015
Deplorabila lume nouă.2.Conflictul
March 4, 2015
Show all

Deplorabila lume nouă.1.Dialogul.

Vă propun în următoarele expuneri să facem o incursiune în stupefiantul univers al cărţii ”Minunata lume nouă„ a lui Aldoux Huxley. Mai precis vom aborda resorturile filozofice care au generat acest univers, iar pentru aceasta e suficient sa ne rezumăm doar la capitolele XVI și XVII ale cărţii.

Îmi amintesc cum în liceu profesoara de filozofie ne-a întrebat la oră dacă mai știm exemple de dialoguri între personaje ale cărţilor clasice care să genereze discuţii ample pe marginea conceptelor filozofice implicate, cum era cel dintre torţionarul O’Brian și Watson din celebra ”1984„ dialog expus la sfârșitul manualului de filozofie din clasa a 9-a. Îmi amintesc că aveam niște manuale unice cu coperţi galbene îmbătrânite de vreme cu mult înaintea freneziei manualelor alternative. Atunci nu aveai ca acuma de ales. Toţi citeam același lucru. Și ne venise la o oră acest dialg de analizat între zbirul poate celui mai coercitiv sistem totalitar, O’Brian și umila sa victimă Winston Smith prezent la sfârșitul cărţii 1984. O carte devenită notorie pentru imaginea lui Big Brother. Evident ca sunt câteva răspunsuri ca: dialogul dintre Marele Inchizitor și Alioșa Karamazov, ce implica idea filizofica de ”Dumnezeu„ și ”libertate„ ori dialogurile ascuţite din romanul ”Demonii„ sau solilocvile eroului tragic din ”Crimă și pedeapsă„ ce implicau coonștiinţa și ideea de vinovăţie. În prealabil Dostoievsky e cel mai abordabil pentru acest subiect. Poate puţin și Victor Hugo în „Mizerabilii” pe conceptele iarăși de libertate și fericire. Am găsit ceva și la Andrei Dumas în ”Contele de Monte Cristo„ un dialog între avocatul regelui, Wilefort,  și conte, care implica anticipativ conceptul de globalizare sub forma conceptului ”cosmopolitism„.

Dar dacă stau acum bine și mă găndesc cred că nicăieri nu găsim în literatura universală o dezbatere care să antreneze o așa vastă arie a dialogului filozofic pe parcursul a mai mult de zece pagini scrise sub imboldul necesităţii decât în cartea ”Minunata Lume Nouă„ a lui Aldoux Huxley. Și zicând necesitate cred că universul distopic al cărţii a fost cauzat de imaginea omenirii postbelice dezorientate ale cărei valori erau în derivă. Necesitatea stabilităţii pare a fi motivul fundamental care e transpus și în carte.

”Minunata Lume Nouă” a fost deseeori alăturată romanului distopic ”1984„. Prima referire la asocierea lor o face însuși Huxley, analizând după trecerea mai multor ani perspectiva de împlinire într-o oarecare măsură a evenimentelor din cele două cărţi.

Dacă ”1984„ prezintă răul prin forţă coercitivă, cealaltă, răul prin frivolitate. Evident că e mai plăcut ultimul, care e mai îmbietor de acea romanul lui Huxley se citește degajat, și cu o ironie subtilă care frizează amuzamentul deși în esenţă sunt lucruri de importanţă vitală despre concepţia de viaţă a omului.

Pentru că a fost contemporan cu noi și a văzut și diagnosticat corect dând cele mai bune remedii pentru evoluţia sănătoasă spre scopul pentru care omul a fost creat, voi aborda în prealabil, acest univers distopic prin învăţăturile părintelui Arsenie Boca.

 

 

Comments are closed.

Facebook Auto Publish Powered By : XYZScripts.com