Biserica din Sardes și Charles Dickens

În umbra unei profeții
February 5, 2016
Biserica din Sardes și Gala personajelor lui Dickens
February 5, 2016
Show all

Biserica din Sardes și Charles Dickens

Așa cum am promis anterior voi exemplifica printr-un studiu asupra profilului bisericii de pe poziția a cincea întrucât este una dintre cele mai recunoscute biserici de toată lumea. Acest profil apare în Europa doar în două locuri. Fie catedrala Notre Dames din Paris, Franța, fie catedrala Westminster Abbey din Londra, Anglia. Amândouă pot fi luate în considerare în perfectă aromnie. Din punct de vedere social-cultural am observat că simbolul celor două biserici s-a impregnant în memoria colectivă prin operele a doi mari scriitori clasici care prin romanele lor realiste au conturat o societate animată de cele mai pasionale și intense destine, prin care dealtfel au și rămas celebri. Mă refer aici pe de-o parte la Victor Hugo (1802-1885, 83 de ani ), cu celebrul lui roman Mizerabilii . Catedrala din Paris apare în unele opere ale sale, având un roman care chiar se numește Notre Dame de Paris , scris în 1831.Pe de cealaltă parte îl avem pe Charles Dickens (1812 -1870; 58 de ani – este înmormântat chiar în catedrala Westminster Abbey). Amândoi au fost contemporani și s-au implicat în cauze sociale și politice. Victor Hugo a fost un simpatizant al republicii a fost membru al Academiei Franceze. Charles Dickens a fost funcționar într-un Cathédrale Notre-Damebirou de avocatură și editor al unui ziar în care a pledat pentru educație, libertate în fața legii și vizitând America a incriminat sclavia.
O particularitate a stilului lui Charles Dickens, am observat, constă în faptul că universul său literar, într-un mod foarte natural, este impregnat de motive și tematici creștine. Unele ies în evidență dar altele sunt dificil de sesizat. Revenind puțin la mesajul trimis îngerului din Sardes, acestuia i se reproșează că față de cum a primit la început (foarte probabil de la apostolii care au întemeiat Biserica) în momentul de față aceasta a căzut într-o stare, fie de superficialitate, fie de autosuficiență sau formalism pentru că faptele, nu cred că greșesc dacă aș spune, legătura mistică cu Hristos, e aproape inexistentă. În romanele lui Dickens în viața de zi cu zi Biserica nu e implicată decât în mod formal îndeplinind simple formalități civice. Astfel avem o descriere amănunțită a cununiei lui David Coperfield cu viitoarea lui soție Dora Spenlow când întreaga slujbă e un simplu formalism din care oricum nimeni nu înțelege nimic și nu interesează, mai importantă fiind semnătura parohului locului care legaliza căsătoria. O aluzie interesantă legată de monahism pentru acea epocă e adusă în discuție aluziv, în povestea celor cinci surori din York pe vremea regelui Henry al XVIII-lea, din romanul ”Nicolas Nikleby„ cu un sâmbure de adevăr, totuși; în rest spicuiri pe ici pe colo de atmosferă cum erau slujbele de Duminică din copilăria lui Coperfield pe când trăia mama sa. În schimb viața mistică a Bisericii pe care ar fi trebuit să o aibe ea ca instituție, a coborât în mijlocul societății Dickensiene animându-le chiar foarte intens destinele acestora în lupta social-morală dintre bine și rău din viața de fiecare zi.

Comments are closed.

Facebook Auto Publish Powered By : XYZScripts.com