Ascultând Evanghelia în genunchi…

Știința și Credința în conflict ?
January 7, 2016
January 25, 2016
Show all

Ascultând Evanghelia în genunchi…

Sunt forme frumoase de evlavie și tradiție în ritualul slujbelor care îmbunătățesc semnificația vieții spirituale pe care o trăim în biserică. Ele au apărut din evlavia unor oameni simpli dar cu frică de Dumnezeu. În unele cazuri spunem că „tradiția bate tipicul„ dar atenție la tradiție. Să nu fie o tradiție eronată, deviată de la credința dreptmăritoare. Pentru aceasta avem nevoie de canoane, de îndreptare și tipic. Însă nu putem încorseta totul în tipic pentru că altfel avem de-a face cu o viață duhovnicească rigidă, lipsită de viață, care respiră aerul închis din diptice. Atunci întrebarea se pune cum să realizăm echilibrul perfect între siguranță că nu lucrăm fărădelege după cum ne îndrumă tipicul și libertatea creatoate, feedbeck-ul cu care creștinul îi răspunde lui Dumnezeu prin evlavie.
Eu aș spune că iconografierea este răspunsul așteptat. Adică dacă acea formă de evlavie întruchipează în chip meraforic sau chiar literal, ca într-o icoană o învățătură, o imagine din Sfânta Tradiție sau Scriptură.
Voi sugera următorul caz. Nu știu cum decurg lucrurile în sânul Bisericilor altor popoare dreptmăritoare ortodoxe dar la români în momentul din cadrul liturghiei când preotul se pregătește să citească evanghelia și rostește chemarea ”Cu înțelepciune, drepți, să ascultăm Sfânta Evanghelie !”, atunci toți enoriașii din bisercă se pun în genunchi și se pregătesc să ascultă numai urechi cuvintele Sfintei Evanghelii ca și cum Hristos se apropie în chip mistic în mijlocul nostru. Un gest de evlavie foarte frumos, care a reieșit așa din evlavia populară, însă avem o mică neconformitate. Însă în originalul liturgic bizantin de unde a venit această expresie, cu vântul drepți este scris Ορθοί nu se referă la ținuta morală a credincioșilor sau la cea sufletească ci la a lua o poziție fizică în picioare, demnă, ca în fața unui oficial care este prezent la fața locului (aceasta o spune și manualul de teologie a lui Ene Braniște ”Liturgica Specială„ pag. 316). Atunci cum să împaci această riguare de tipic cu evlavia omului simplu fără studii înalte ca să nu mai zic a babelor de la țară. Să te duci cu manualul în față și să-i tragi de mânecuță sus în picioare arătându-le cum e scris originalul ca să se conformeze ? Vom fi astfel cu câțiva pași mai în față spre sfințenie ? Nu cred, și nu mi se pare o idee prea strălucită.
În fond, această evlavie nevinovată a creștinului simplu poate fi totuși acel gen de retroacțiune ca răspuns la lucrarea Duhului Sfânt. După cum spuneam mai sus există totuși în Noul Testament o astfel de manieră de-a asculta evanghelia rostită de Însuși Mântuitorul stând, într-o formă șezută, s-ar putea spune și în genunchi. Gândițivă la vizita pe care Iisus o face celor două bune surori Marta și Maria, cînd Maria a găsit de cuviință să stea culcată la picioarele Mântuitorului, sorbindu-i cu evlavie fiecare cuvințel. Săraca Maria, pe lângă faptul că a fost apostrofată de sora ei că nu o ajută la treburi, nu prea a rămas cunoscută în istorie decât cu această scenă, deși ținuta ei morală a fost mult lăudată de Mântuitorul, că „și-a ales și partea ce-a bună care nu se va lua de la ea” (Luca 10,42). Ei bine nu văd de ce atunci când credincioșii stau în genunchi la citirea evangheliei, n-ar putea întruchipa iconografic pe Maria, sora Martei ascultând-ul pe Iisus stând jos la picioarele lui.
Și astfel Mariei i s-a făcut dreptate !

Comments are closed.

Facebook Auto Publish Powered By : XYZScripts.com